Salonul de primăvară
Vernisaj:
ediția a XIII-a
Este luna martie, luna primăverii, a orașului Roman și a Salonului de primăvară. Anul acesta, Romanul împlinește 633 de ani de la prima atestare documentară (30 martie 1392 – 30 martie 2025). Muzeul de Artă din Roman sărbătorește această zi prin artă, oferind publicului un regal de formă și culoare, de sensibilitate și eleganță. Această expoziție este dedicată urbei mușatine și romașcanilor care, prin creația, prin dăruirea lor, au pus Romanul pe o hartă incontestabilă a valorilor culturale. Ne sărbătorim orașul, ne sărbătorim oamenii, ne amintim de cei ce-au fost, sunt și vor fi, într-un memento pentru eternitate. O expoziție care a devenit tradiție, ajungând anul acesta la ediția a XIII-a.
Au răspuns invitației noastre 43 de artiști din Roman, Piatra-Neamț, Bârlad, Chișinău, Bacău, Vaslui, Botoșani, Iași. Din cele peste 200 de lucrări prezentate, au fost selectate 157 pentru a fi expuse. Diversitatea tehnicilor, temelor, stilurilor abordate de artiști, s-au reunit într-un tot complex și echilibrat estetic. Pictură, grafică, sculptură și fotografie oferă un spectacol de formă și culoare într-un spațiu al intimității frumosului. Domină pictura în ulei, cu 108 lucrări, urmată de grafică cu 19 lucrări. Sculptura, la loc de cinste, în piatră, lemn, ipsos, ceramică, adună 16 lucrări. Fotografia, cu un avânt al timpurilor, o descoperim în 14 lucrări.
O expoziție a primăverii, în care artiștii se regăsesc în reinventări de formule estetice, care să glăsuiască, peste vremuri, discursuri tematice și cromatice, cu propuneri de tehnici și stil, într-un inevitabil spațiu al evoluției plastice, impus de cerințele unei societăți în continuă schimbare.
O întoarcere la un clasic împăciuitor și sensibil, se resimte în abordări cuminți, echilibrate, sub farmecul nedisimulat al sincerității și purității, cu străluciri de nestemate. Sunt dăruiri de suflet, care se filtrează în continuități contemporane, sub vârtejul unor căutări de altceva, a unui ”a fi” pentru un viitor deja prezent, într-o golgotă a unui uman agitat, înspre desăvârșirea spirituală. Natura și omul, divinitatea și creația, domină în spații compoziționale care se deslușesc într-un imaginativ propriu fiecărui artist, cu formule constructiviste de esență, cu pătrunderi de intimități și explosive cromatic. Floralul și peisajul se reflectă în anotimpuri de culoare, prin răsărituri învăluitoare, îmbrățișând cu căldură întreaga omenire. Corole de lumină, petale de grație, buchete elegante, glastre odihnitoare, se scoboară din liniștiri de grădini, din colțuri tandre de ferestre, pentru a ne îmbrățișa cu iubire și frumos. Peisaje strălucitoare, echilibrate, grăitoare de locuri măiestrite, sub paveze de seninuri, ne invită la epice călătorii pe munți și cîmpii, pe dealuri și ape.
Compoziții în care divinul este mai aproape de noi, în complexități de nuanțe și forme, în trepte de spiritualitate, ne cuceresc vizual și ne invită la un popas al sufletului, într-un dincolo de noi, spre o ființare de înalturi. Teme conceptuale, în abordări diverse, ne oferă un memento al căutărilor interioare. În explorări de real și fictiv, în metamorfozări de timp, în căutări imaginative provocatoare, care ne cheamă și ne-ndepărtează, de un ”eu” al prezentului, al trecutului, spre un viitor al perfectului. Descoperim poezia interioară a omenescului ”a fi”, în imperative ale gândului, în formule lirice, în dramatisme care devin însăși lupta pentru supraviețuire, pentru adaptare, în reflectări de realități vizibile, superficiale. Explorări de simboluri, în conexiuni de trecuturi spre adaptări prezente, cu incertitudini de viitor, cu anumite intruziuni dramatice a unei evoluții tehnologice, sunt compoziționate în formule interogatorii, în analize psihologice de impact.
Un ”memento mori”, ca un ecou de peste timp, într-o prezentare seculară, ne amintește că ”…viața este un vis”. Fotografice monumente de spirit, supraviețuitoare, se întrupează într-un arc peste timp, pentru a ne încânta printre anotimpuri de istorie. Ființări delicate, în sălbăticii de natură, ne invită în triluri de ”Lie ciocârlie”, la dialogări natură-om. Forme sculpturale, pornesc de la însăși ”creația” divină, în fuior de infinit, de paveze celeste, pentru a ne purta pe tărâmuri de mit. Zeități neaoșe, femininul grațios, mlădiate în sculpturalul lemn, cu elegante forme, ne surprind și ne acaparează gândul și inima. Un popas melodios, într-o dinamică transformare de formă și fond, ne farmecă vizual. Iar din umbre ale timpului, din ctitorii istorice, în forme stilizate, ne veghează destinul, voievozi de neam. Mitologie și destin, simbolistică și interpretare, se desfășoară în roluri cromatice subtile sau de geneză. Soli divini și prieteni nativi, ne însoțesc în revărsări de culoare care devin bucurie, veselie, încântare, fericire.
O expoziție a introspecțiilor, o expoziție a infinitului de culoare și de frumos, pe care arta și artiștii ni-l oferă pentru un popas de suflet.
Sărbătorim Romanul, sărbătorim romașcanii. Luna martie este cea care ne amintește că, acum 100 de ani, într-o zi de martie, ”planeta s-a oprit” și ne-a oferit pe” cel mai iubit dintre romașcani”: profesor Gheorghe A. M Ciobanu. Mai ”oprim o clipă Planetă” pentru a ne aminti de OMUL.. Gheorghe A. M. Ciobanu….
Expoziția va fi deschisă în perioada 13 martie – 1 mai 2025.
Curator Mihaela Ciobanu
Galerie foto
