Casa Memorială „Veronica Micle” Târgu-Neamț
Construită în 1834, din inițiativa Mănăstirii Neamț, pentru a fi folosită ca mitoc și școală pentru călugări, clădirea amintită a fost vândută în vara anului 1850 Anei Câmpeanu, mama Veronicăi Micle, pentru suma de 100 de galbeni. Femeia s-a stabilit temporar la Târgu-Neamț după moartea soțului, Ilie Câmpeanu, în timpul revoluției pașoptiste din Transilvania. Înfrângerea revoluţionarilor de către forțele austriece și rusești prefigura un viitor nesigur în Năsăud, urbea în care s-a născut la 22 aprilie 1850 viitoarea poetă, astfel încît mama acesteia, rămasă văduvă, a ales să se mute în Moldova, asigurând astfel celor doi copii pe care îi avea un sentiment de minimă securitate.
Deși din 1853 familia s-a stabilit la Iași, imobilul din Târgu-Neamț a rămas în proprietatea Anei Câmpeanu, fiind apoi dăruit ca zestre fiicei sale, după căsătoria acesteia cu profesorul universitar Ștefan Micle, în august 1864. În timpul verii, viitoarea muză eminesciană revenea în urbea târg-nemţeană, organizând în salonul casei sale serate literare, printre participanți aflându-se și Mihai Eminescu, după întoarcerea lui din Berlin (1874).
Spre sfârșitul vieții, Veronica Micle s-a mutat la Mănăstirea Văratec, ceea ce a determinat-o să doneze casa din Târgu-Neamț, în anul 1886, lavrei nemțene amintite. După moartea poetei (4 august 1889), clădirea a rămas o perioadă în proprietatea așezământului religios, existând propunerea ca în camera principală să fie organizat un mic spațiu muzeal, iar celelalte două să își păstreze destinația de a găzdui la nevoie maicile care ajungeau în oraș. Ulterior, casa a fost vândută unui cetățean din Târgu-Neamț, Ion Grădinaru, care, din păcate, nu s-a preocupat de soarta bunurilor ce au aparținut familiei Micle, iar din acest motiv, mare parte din ele s-au risipit. Mai mult decât atât, existând pericolul ca imobilul să fie dărmat de către proprietar, în 1939, Nicolae Iorga, pe atunci președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, a luat atitudine pentru salvarea acestui monument istoric. Demersuri s-au făcut și la nivel județean de către personalități precum preotul Constantin Matasă, cunoscut și ca părintele arheologiei nemțene, și profesorul Dumitru Constantinescu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu-Neamț, pentru salvarea și transformarea casei Veronicăi Micle în muzeu memorial.
Abia în 1982 acest obiectiv a fost atins, locuința în care scriitoarea a trăit vremelnic intrând în administrarea Complexului Muzeal Județean Neamț, moment în care putem vorbi de existența Casei Memoriale „Veronica Micleˮ Târgu-Neamț. Expoziția permanentă a cunoscut mai multe reorganizări, ultima având loc în 2010, sub coordonarea regretatului director dr. Gheorghe Dumitroaia (1949 – 2016) și cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la nașterea poetei.
În cele trei săli de expoziție a fost recreată, conform noilor standarde moderne din domeniul muzeologiei, atmosfera epocii în care a trăit și a scris Veronica Micle. Prima încăpere asigură publicului posibilitatea unei documentări proprii ca urmare a materialului informativ bine structurat, pe patru secțiuni: biografia Veronicăi Micle, relația avută cu Luceafărul poeziei românești, mărturii privind personalitatea ei și critica referitoare la opera sa literară. Mobilierul specific celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, cufărul de călătorie care a aparținut familiei Micle, dar și obiectele vestimentare dau o notă personală celei de-a doua săli, în timp ce biroul din ultima încăpere constituie piesa centrală a spațiului de lucru în care Veronica Micle și-a scris corespondența și versurile dedicate lui Mihai Eminescu.
Casa Memorială „Veronica Micleˮ Târgu-Neamț reprezintă o instituție muzeală de importanță națională, motiv pentru care îi așteptăm pe cei interesați să pășească în intimitatea casei în care a trăit muza omului deplin al culturii și una din cele mai reprezentative figuri ale literaturii române.
Galerie
