Sala I

Paleoliticul. Era vânătorului nomad

Paleoliticul reprezintă cea mai veche, mai rece și mai îndelungată perioadă istorică în care au apărut diferite specii de hominizi și umane, aflate într-un proces continuu de evoluție și adaptare.

Homosapiens își face apariția în Europa în Paleoliticului superior, la circa 35.000 de ani, însă ocuparea spațiului continental de către noii-veniți a fost realizată într-o perioadă îndelungată.

Grupurile umane paleolitice aveau o economie de subzistență, bazată pe vânat, cules și pescuit, ceea ce le-a dat denumirea de vânători-culegători(hunter-gatherers), însă erau nevoite să se deplaseze pe distanțe mari din necesitatea de a descoperi resurse noi de hrană.

Trecerea de la Paleolitic la Neolitic (10.000-6.000/5.000) s-a realizat gradual și diferențiat de la o zonă la alta, în funcție de condițiile climatice și resursele existente. Încălzirea treptată a climei a dus la diversificarea florei și faunei, dar și la migrația spre nord a unor specii de animale vânate de grupurile paleolitice.

Paleoliticul de pe Valea Bistriței

Bazinul râului Bistrița prezintă o densitate de locuire ridicată, fiind înregistrate peste 30 de situri arheologicecu niveluri multiple de habitație. Cronologic, toate locuirile din acest areal se plasează în paleoliticul superior, între 35.000 și 15.000 ani.

Mici grupuri de vânători explorează Valea Bistriței, ajungând până la poalele muntelui, și se stabilesc, pentru scurte perioade de timp, pe terasele râului, din zona montană până la ieșirea din arealul pericarpatic. Arheologii care au cercetat aceste așezări, le-au atribuit culturilor aurignaciene, gravettiene și epigravettiene, cu tradiții culturale vaste, ce se întind pe tot cuprinsul Europei, de la Oceanul Atlantic și până în stepa rusă.

Economia vânătorilor pe Valea Bistriței

Economia comunităților paleolitice de pe valea Bistriței era bazată pe exploatarea animalelor sălbatice, direct dependentă de speciile de vânat aflate în tranzit. Printre speciile identificate se numără renul (Rangifertarandus), bourul (Bos primigenius), cerbul (Cervuselaphus), calul sălbatic (Equus caballus). Prezența mamutului (Mammuthusprimigenius) este slab atestată în siturile de pe Valea Bistriței, printr-un molar și unelte realizate din fildeși.

Piatra-Neamț – Poiana Cireșului

Un punct intens frecventat de vânătorii paleolitici l-a reprezentat terasa de pe partea dreaptă a Bistriței, în apropiere de confluența cu pârâul Doamna, unde a fost cercetat etapizat situl arheologic de la Poiana Cireșului.

Micul platou a reprezentat un loc utilizat temporar de grupuri de vânători-culegători din Paleoliticul superior, la intervale mari de timp. Cronologia absolută a depunerilor antropice și analiza tipologică a artefactelor din cadrul sitului indică intervale cronologice plasate între 27.000-15.000 de ani.

Cercetarea arheologică a oferit un număr impresionant de unelte realizate din piatră, în special menilit, silicolit, gresie și șist negru, dar și din silex adus de la mari distanțe.

În mod deosebit, la Poiana Cireșului vânătoarea este documentată în mod direct, prin descoperirea unui număr impresionat de oase de animal (mai mult de 14.000), cele mai numeroase fiind cele de la ren (Rangifertarandus).

Venus din Piatra-Neamț

O descoperire paleolitică de excepție este reprezentată de statueta din așezarea de la Piatra-Neamț – Platoul căprioara, identificată pe o terasă de pe partea dreaptă a Bistriței, nu departe de oraș. Artefactul, numit Venus din Piatra-Neamț, întruchipează o figurină umană, redată volumetric în mod exagerat, cu părțile feminine ale corpului bine reliefate. Nivelul arheologic în care a fost descoperită, plasează statueta la circa 20.000 ani î.Hr.