Cercetări arheologice
Vas din prima epocă a fierului, Săcălușești
Primele informații cu relevanță pentru cercetarea arheologică ulterioră din județul Neamț au fost consemnate în răspunsurile la Chestionarul lui Alexandru Odobescu, din deceniul opt al sec. XIX, prilej cu care erau menționate câteva puncte de interes istoric, cum ar fi câmpul tumular de la Nemțișor, o ,,cetățuie” la Oglinzi, dar și unele resturi de faună preistorică, tot în perimetrul satului Oglinzi.
Cu toate acestea, de cercetare arheologică propriu-zisă putem vorbi abia din deceniul patru al sec. XX, când preotul Constantin Matasă a desfășurat o intensă activitate de teren, realizând și câteva sondaje în diferite situri preistorice. Vestigiile descoperite de întemeietorul viitorului muzeu arheologic din Piatra-Neamț au atras atenția unor reputați cercetători de la vremea respectivă, care și-au manifestat interesul pentru vechile mărturii de locuire din zona Neamțului.
Dincolo de patrimoniul arheologic recuperat, părintele Matasă a înregistrat și informații științifice valoroase, sintetizate într-un amplu studiu intitulat Cercetări din preistoria județului Neamț, publicat în 1938. Cam în aceeași perioadă, preotul-arheolog a efectuat săpături sistematice în celebra așezare de la Frumușica (com. Bodești), valorificate monografic în anul 1946.
Detaliu din timpul cercetărilor arheologice din situl de la Topolița, 2019
În preajma celui de-al doilea Război Mondial, mai precis între 1939-1942, s-au organizat și primele cercetări la Cetatea Neamț, sub coordonarea lui Ilie Minea și D. Constantinescu, acestea fiind printre primele efectuate la o fortificație medievală din Moldova.
Aminteam că descoperirile din perioada interbelică de pe teritoriul județului Neamț au stârnit interesul unor arheologi reputați, precum Radu și Ecaterina Vulpe, Vladimir și Hortensia Dumitrescu, iar ulterior Silvia-Marinescu Bîlcu, care au demarat cercetări arheologice consistente în situri precum cele de la Izvoare, Traian, Târpești, Piatra Șoimului, Văleni – Piatra-Neamț.
O importanță aparte în peisajul arheologic nemțean îl vor avea amplele cercetări desfășurate cu prilejul lucrărilor de construcție a barajului de la Bicaz și a amenajării lacului de acumulare aferent. Astfel, pe parcursul anilor ’50, o serie întreagă de arheologi, cu specialități diverse, coordonați de C. S. Nicolaescu-Plopșor și Mircea-Petrescu Dîmbovița, au efectuat săpături de mai mare sau mai mică amploare în situri din epoci diferite, din paleolitic până în epoca modernă. A fost cel mai amplu proiect de infrastructură energetică desfășurat pe teritoriul județului Neamț și care a oferit un volum consistent de date științifice.
Reprezentări antropomorfe eneolitice de la Topolița
După 1957, când se înființează muzee la Roman și Târgu-Neamț, activitatea arheologică se intensifică și în zona acestor orașe, cele mai consistente descoperiri fiind realizate de V. Ursachi, pe valea Moldovei și a Siretului. Pentru zona Târgu-Neamț cercetarea arheologică s-a rezumat, pentru o bună perioadă de timp, doar la mici sondaje de informare.
Între 1959-1961 au fost făcute săpături sistematice și la cetatea medievală de la Gâdinți, de lângă Roman, coordonate de Mircea D. Matei, Vasile Ursachi, Stela Cheptea și Lucian Chițescu.
În perioada anilor ‘60-’70 s-au îmbinat armonios cercetările perieghetice cu cele sistematice, rezultate importante fiind obținute în așezări precum cele de la Ghelăiești, Costișa, Petricani, Târpești, Piatra Șoimului. De altfel, în intervalul cronologic la care am făcut referire, arheologii nemțeni au avut strânse colaborări cu specialiști din alte centre, precum București și Iași. Merită să îi amintim aici pe Alexandru Vulpe, Mircea Babeș, Anton Nițu.
Ceramică atribuită culturii Precucuteni
Anii ’80 au fost dominați, pe de o parte de cercetări complexe în așezări preistorice, de referință fiind săpăturile lui Șt. Cucoș, iar pe de altă parte s-a înregistrat un anumit interes și pentru investigarea altor etape cronologice. Amintim aici cercetările ample ale lui Ioan Mitrea la Davideni și ale lui Virgil Mihailescu-Bîrliba la Nemțișor, Târzia, Bâtca Doamnei.
În aceeași perioadă au început cercetările sistematice în unul dintre cele mai reprezentative situri preistorice din zona Neamțului, respectiv izvorul de apă sărată de la Lunca, considerat a fi cea mai veche exploatare de apă sărată din lume. Investigațiile au fost conduse de Gheorghe Dumitroaia și s-au întins pe aproape două decenii, cu rezultate dintre cele mai spectaculoase.
Sfârșitul anilor ’80 și începutul deceniului următor a însemnat deschiderea unei noi etape în cercetarea arheologică. Diverse proiecte de investiție privitoare la amenajarea teritoriului au impus săpături de salvare în diferite zone ale județului, iar pe de altă parte se simțea nevoia unor repertorii microzonale, care au și fost realizate pentru partea de nord-est a Neamțului sau pentru un anumit sector al văii Siretului.
Detaliu din timpul cercetărilor arheologice de la Topolița, 2022
Un domeniu cu totul aparte pentru cercetarea arheologică a debutat în ultimul deceniu al sec. XX și avem în vedere studierea exploatării sării, mai ales că în județul Neamț au fost investigate în ultimile trei decenii o serie de situri reprezentative pentru acest domeniu, cum sunt cele de la Lunca, Țolici, Gârcina. În multe cazuri, studiul arheologic a fost dublat și de studii etnografice, fiind înregistrat un set valoros de informații. Merită consemnate în acest sens rezultatele înregistrate de dr. Dan Monah și dr. Gheorghe Dumitroaia pe de o parte, dar și de cele ale echipei româno-franceze, coordonată de dr. Olivier Weller.
O importanță deosebită o au și cercetările în siturile paleolitice, reluate în zona Neamțului la cumpăna mileniilor, sub coordonarea unui colectiv complex, al Universității din Târgoviște, coordonat de prof. univ. dr. Marin Cârciumaru. Rezultatele obținute de echipa menționată au plasat valea Bistriței pe harta celor mai importante descoperiri paleolitice din România.
În ultimile două decenii, cercetarea arheologică desfășurată în județul Neamț s-a desfășurat pe mai multe paliere: cercetările de suprafață s-au intensificat și au permis repertorierea a numeroase situri arheologice, săpăturile arheologice sistematice au acoperit o plajă cronologică variată, fiind făcute investigații în situri precum cele de la Țolici, Izvoare, Răucești, Roșiori, Topolița, Piatra-Neamț; implementarea unor proiecte de infrastructură, sau reabilitarea unor monumente istorice au impus variate cercetări preventive. Nu în ultimul rând, grație uor colaborări cu instituții de profil din Germania și Polonia, s-au realizat investigații neinvazive în situri arheologice.