Personalități
20 ianuarie 1878 - 3 noiembrie 1971
Constantin Matasă
În ogorul arheologiei româneşti, acoperit de bălăriile indiferenţei oficiale şi năpădit de mărăcinii prea-interesaţilor amatori, apariţia unei flori frumoase şi curate, prin totala sa lipsă de interes personal, este un eveniment aşa de rar încât trebuie neapărat semnalat tuturor oamenilor de bine care urmăresc preocupările noastre. Ne gândim, scriind acestea, la activitatea desfăşurată în ultimii ani de neobositul preot Constantin Matasă din Piatra-Neamţ, care, după ce a colindat în lung şi-n lat toate viroagele şi coclaurile judeţului, pentru identificarea aşezărilor preistorice şi vechi-istorice din Neamţ, a trecut la întemeierea şi organizarea unui muzeu arheologic regional la Piatra. Cu materialul preistoric scos din râpele dealurilor şi cel scos de râmătura plugului pe brazdele umede, din aşezările multimilenare, ca şi cu armele descoperite pe locurile unde au luptat şi au murit ostaşii lui Ştefan cel Mare şi ai celorlalţi voievozi moldoveni, S. Sa părintele Matasă a alcătuit o colecţie care a format nucleul muzeului actual.
Neobosit şi mereu tânăr, S. Sa a înţeles însă, din primul moment, că este de mare merit să creezi împrejurările favorabile necesare pentru activitatea specialiştilor, decât să începi săpături proprii, improvizându-te specialist într-o noapte. Şi astfel, atrăgându-ne atenţia asupra importanţei resturilor arheologice din întreaga regiune a Neamţului şi invitând de la început pe dl. prof. Ion Andrieşescu, S. Sa a dat posibilitatea colegului Radu Vulpe şi subsemnatului să întreprindem săpături arheologice cu rezultate într-adevăr de prim ordin. Cine vizitează muzeul instalat de părintele Matasă în sala cea mare a Casei Naţionale din Piatra-Neamţ, al cărui preşedinte activ este de altfel tot domnia sa, rămâne de la început surprins de varietatea materialului arheologic din diferite epoci, expus cu îngrijire în cele câteva vitrine luminoase, adunat din nenumăratele staţiuni identificate, mai toate, de acest om inimos de bine. Dar, în primul rând, se impun atenţiei generale resturile civilizaţiei pictate, preistorice, de stil Cucuteni, civilizaţie care a fost datată la sfârşitul epocii de piatră şi la începutul epocii metalelor, adică între aprox. 2500 şi 1700 sau chiar 1500 î. H.
6 martie 1924 - 5 aprilie 1986
Aurel Buzila
Aurel Buzilă s-a născut la 6 martie 1924, în casa lui Petru și a Irinei Buzilă, în comuna Șaru Dornei (azi Panaci), din județul Suceava. Studiile primare și le-a început în satul natal, urmând, apoi, cursurile gimnaziului mixt la Vatra Dornei. În anul 1943 va absolvi cursurile Școlii Normale pe care le-a urmat la Bistrița-Năsăud, Piatra Neamț și Cernăuți, obținând diploma de învățător. A fost elev al Școlii de ofițeri de rezervă-infanterie din Ineu – Arad, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent (10 mai 1945). În primele zile de după 23 august 1944 a participat la luptele împotriva trupelor hitleriste și horthyste din Ardealul de nord, fapt pentru care ceva mai târziu, în anul 1954, a fost decorat cu Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. La 9 mai 1965, prin Decret al Consiliului de Stat, a primit distincția de veteran în războiul antifascist.
Imediat după finalizarea războiului își începe cariera didactică, pentru început în comuna natală (din 16 mai 1945 și până în 1949) și apoi în mai multe localități din județul Neamț (Dumbrava, Tarcău, Bodeștii de Jos) între anii 1950-1954. A îndeplinit pentru o vreme și funcția de director al Școlii primare din Bodeștii de Jos. În anul 1949 Aurel Buzilă suportă domiciliu forțat în Piatra Neamț, locuind pentru mai mult timp în casa lui G. T. Kirileanu. Prin intermediul acestuia, îl va cunoaște pe preotul Constantin Matasă. La 22 noiembrie 1954 este angajat la Muzeului Arheologic din Piatra Neamț, pentru început ca restaurator, specializându-se ulterior ca muzeograf-restaurator.
11 februarie 1943 - 21 septembrie 2013
Dan Monah
Domnia sa a reprezentat una dintre personalitățile marcante ale arheologiei preistorice, care și-a dedicat cea mai mare parte din activitatea profesională cercetării și valorificării patrimoniului de excepție al neo-eneoliticului românesc, îndeosebi al complexului cultural Precucuteni-Cucuteni.
Dan Monah s-a născut la Mogoșești-Siret (județul Iași). În perioada tulbure care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial s-a stabilit la Piatra-Neamț, unde de altfel – între 1956-1960 – a și urmat cursurile Liceului Petru Rareș. Ulterior, în între 1963-1968, a frecventat cursurile de zi ale Facultății de Istorie și Filosofie ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, secția Istoria României, sub-secția Istorie Veche și Arheologie.
23 aprilie 1949 - 6 aprilie 2016
Gheorghe Dumitroaia
Dr. Gheorghe Dumitroaia s-a născut pe 23 aprilie 1949 la Drăgușeni (județul Suceava), unde de altfel a și urmat studiile gimnaziale și liceale, cele superioare fiind parcurse în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ulterior, în perioada 1976-1980, a activat ca muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț, iar din 1980 în cadrul Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra-Neamț, unde a ocupat mai întâi funcția de muzeograf-arheolog, iar începând cu anul 2000 pe cea de cercetător științific.
Ca muzeograf și arheolog, în perioada 1981-1985, a urmat cursurile de formare profesională specifice organizate de către Ministerul Culturii.Calitățile umane deosebite, competențele profesionale și abilitățile organizatorice remarcabile l-au impus ca șef de secție (1990-1991), director adjunct (1992), iar din 1993 ca director-manager al Complexului Muzeal Județean Neamț.
9 iulie 1946 - 3 martie 2020
Mircea Răsvan Ciacâru
Mircea Răsvan Ciacâru a fost angajat al Complexului Muzeal Județean Neamț din anul 1981, desfășurându-și activitatea în cadrul Laboratorului de Restaurare-Conservare al instituției.După terminarea studiilor de artă și o perioadă de profesorat, Mircea Răsvan Ciacâru intră în rândul celor care învață arta restaurării de la unul dintre cei mai importanți restauratori ai vremii, Aurel Buzilă. În anul 1993, Mircea Răsvan Ciacâru ajunge să coordoneze lucrările în cadrul laboratorului amintit, unde au fost conservate și restaurate bunuri arheologice mobile de o valoare inestimabilă, care au fost introduse apoi în circuitul expozițional.
O contribuție importantă a avut-o la realizarea sau reorganizarea expozițiilor permanente și temporare (naționale și internaționale) organizate de către colectivul instituției, în cadrul cărora, în prim-plan, s-au aflat piese care au trecut prin mâna marelui restaurator. Retragerea din activitatea de restaurator a avut loc în anul 2012, de atunci maestrul dedicându-se în exclusivitate artei plastice.
26 mai 1940 - 8 februarie 2020
Petru Arhire
S-a născut în 26 mai 1940 la Brașov, iar la 5 ani s-a mutat împreună cu familia în Piatra Neamț.A studiat la Liceul ,,Petru Rareș” Piatra Neamț, iar câțiva ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Arte Plastice Iași și Facultatea de Muzeologie București.Anterior muncii din muzeu a fost profesor de desen în Bicaz și Piatra Neamț.A luat parte la cursuri de perfecționare la muzeele de profil din Piatra Neamț București, Bacău, Tulcea, Sibiu, Suceava și Tg. Mureș.A fost șeful cursului de perfecționare – preparare – conservare – naturalizare desfășurat la muzeele de științe ale naturii din Tg. Mureș, Suceava și Tulcea.
În egala măsură a luat parte la stagii de documentare la Berlin, Halle, Leipzig, Greifswald, Iena. În calitate de șef de secție, a condus echipa de restaurare care s-a ocupat de monumentele Cultul eroilor din județul Neamț (Trifesti, Bâra, Tazlău, s.a.) și a realizat bustul preotului Constantin Matasă, părintele muzeelor din Piatra Neamț.A fost unul dintre cei mai buni taxidermiști din țară, de numele său legându-se realizarea dioramelor din expoziția permanentă a Muzeului de Științe Naturale Piatra Neamț, de expoziția permanentă din cadrul Muzeului de Științe Naturale Roman și de prepararea integrală a inventarului împăiat al muzeelor.