Holul I-III

Organizarea internă a așezărilor

Așezările au fost amplasate pe diferite forme de relief, de la terasele râurilor cu acces facil la resursele naturale necesare pentru desfășurarea activităților cotidiene și practicarea agriculturii, la promontorii impunătoare, delimitate natural de pante abrupte, protecție dublată uneori de șanțuri și valuri de pământ cu rol de apărare.

Organizarea internă a spațiului, prin dispunerea locuințelor în cercuri sau linii paralele, între care au fost intenționat păstrate zone neocupate, destinate pentru desfășurarea unor activități ale întregii comunități, și realizarea unor sisteme defensive indică existența unor indivizi care se îngrijeau de conducerea și organizarea socială a comunității.

Sisteme de apărare

Securitatea reprezenta o chestiune esențială pentru grupurile umane din trecut. Pentru a limita pericolele venite din exterior, atacuri ale unor grupuri umane sau ale animalelor sălbatice, unele așezări eneolitice au fost protejate prin ridicarea de fortificații.

Sistemele de apărare erau realizate printr-un efort colosal, colectiv și coordonat, pe un traseu determinat de configurația topografică a terenului și de nevoile comunității. Fortificarea putea fi realizată prin săparea de șanțuri, ridicarea de valuri, contravaluri și palisade, complexitatea construcției fiind indisolubil legată de dimensiunile spațiului ce trebuia apărat și de numărul de indivizi ce puteau participa activ la realizarea acesteia, dar și de importanța socială, economică și spirituală a așezărilor. Șanțurile care delimitau spațiul locuit aveau un profil de formă trapezoidală, de 6-9 metri deschidere și 2-3 metri adâncime, fiind de cele mai multe ori dispuse în formă de semicerc.