Sala V
Bodeștii de Jos-Cetățuia Frumușica
Pe terasa de pe stânga râului Cracău se află un promontoriu cu două platouri ovale, care se ridică cu circa 5-6 m față de restul terasei. Zona se află într-un perimetru bine delimitat natural, spre vest de abruptul terasei aflate la 30 m deasupra râului, iar spre nord și sud prin două ravene foarte adânci. În acest loc a fost identificată de către Constantin Matasă în 1928 Cetățuia Frumușica, așa cum era să fie ulterior cunoscută așezarea pluristratificată.
Zona a fost intens locuită, în numai jumătate de hectar fiind concentrate vestigii aparținând eneoliticului, prin descoperiri de tip Cucuteni A, Cucuteni A-B, Cucuteni B, epocii bronzului timpuriu și mijlociu, aparținând comunităților Târpești-Izvoare III, respectiv Costișa, și epocii fierului.
Descoperirile cele mai impresionante aparțin celor trei faze ale locuirii Cucuteni, pe parcursul săpăturilor fiind identificate mai multe resturi de la locuințe și numeroasele artefacte eneolitice între care se remarcă ceramica bogat ornamentată și reprezentările zoomorfe. La începutul locuirii Cucuteni, pe panta estică între platoul inferior și terasă, a fost realizat un șanț de apărare cu dimensiuni inițiale de 12 m lățime și 4 m adâncime. Printre descoperirile atribuite epocii bronzului trebuie evidențiat un șanț situat la marginea platformei inferioare, datat în ultimul sfert al mileniului IV î.Hr., și nivelul din perioada mijlocie a epocii bronzului, amenajat cu pietre de râu aduse din albia Cracăului.