Corina Chiriac. Istoriile unei mari artiste
Corina Chiriac. Istoriile unei mari artiste (MAPN, 14 mai – 25 iulie a.c.)
În anul 2021, marea artistă Corina Chiriac a donat Muzeului Național de Istorie a României numeroase documente și obiecte din colecția personală, privind istoria familie sale dar și impresionanta ei carieră. În perioada 2 februarie – 31 martie 2022, cele mai reprezentative dintre piesele oferite de Corina Chiriac au fost expuse spre a fi admirate de vizitatorii muzeului în cadrul expoziției Corina Chiriac. Istoriile unei mari artiste.
Finisajul expoziției a beneficiat de prezența istoricilor Alina Pavelescu, Ștefania Dinu și bineînțeles a personajului principal, artista Corina Chiriac.
Începând din data de 14 mai 2022, timp de două luni, expoziția va putea fi vizionată la Muzeul de Artă Piatra-Neamț. În data de 21 mai, ora 17:00, Corina Chiriac și curatorul expoziției, cercetător științific dr. Cristina Păiușan-Nuică, se vor afla la Muzeul de Artă Piatra Neamț, pentru a vorbi publicului despre expoziție. De asemenea, va fi prezentată ultima apariție editorială semnată de Corina Chiriac, Minuni trăite.
Istoria familiilor Calaigian-Nestorescu-Chiriac, păstrată timp de generații, începe cu străbunica artistei, Ioana Nestorescu, soția lui Nichita Nestorescu, negustor boiangiu din Buzău, ajuns președinte al Corporației Meseriașilor-Comisiunea Arbitrilor din Buzău, în anul 1911. Fiica lor, Lucreția Nestorescu, absolventă de pension, cu mult talent muzical, s-a căsătorit cu Gheorghe Chiriac, caligraf, desenator, pictor și tipograf, cu firmă la București. Ei au fost părinții lui Mircea Chiriac, tatăl Corinei, respectiv bunicii paterni ai Corinei Chiriac.
Bunicii materni, Hovelia Calaigian și Paris, născută Madirghian, au venit ca refugiați armeni în România și s-au stabilit la București înainte de Primul Război Mondial, după ce au pierdut doi copii în timpul teribilelor evenimente din 1915. Paris Calagian, care a fost institutor, absolvind un liceu pedagocic american în orașul natal, Adabazar (azi, Adapazarı, Turcia), a organizat la București o grădiniță pentru copiii armenilor refugiați din Turcia. Ea s-a stins tânără, iar fiica sa cea mare, Hasmig, căsătorită Biberian, și-a ajutat tatăl la creșterea celorlalți copii, printre care Arșaluiz-Eliza Calaigian, mama Corinei Chiriac.
Ambii părinți ai Corinei Chiriac au fost muzicieni. Arșaluiz-Eliza Calaigian s-a născut pe 5 martie 1920 și a urmat Academia Regală de Muzică din București, secția pian, primind în 1941, în timpul studenției, premiul „Paul Ciuntu”. A susținut numeroase concerte și a fost profesoară la Conservatorul din București.
Mircea Chiriac s-a născut la 19 mai 1919, a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în anul 1943 și a intrat în Baroul București, dar, cu un talent nativ la muzică, a ales să se dedice acestei pasiuni, urmând studiile Academiei Regale de Muzică, secția Compoziție. A avut o prodigioasă activitate de compozitor, precum și una de profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Capitală.
Corina Chiriac a debutat în muzică în 1965, în cadrul concursului „Debuturi”, organizat la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, câștigând premiul de popularitate, iar în teatru în 1968, în piesa „Sfântul”, în regia Sandei Manu, la Teatrul de Comedie. Anul 1970 a însemnat debutul în muzică pe marile scene, fiind laureată a concursului televizat „Steaua fără nume”, participând la festivaluri naționale și la primul festival internațional, în Polonia. În anul 1971, Corina Chiriac a reprezentat România la Festivalul internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, fiind premiată cu „Cerbul de Bronz” pentru interpretarea pieselor „Inimă nu fii de piatră” și „Va veni o clipă”. În același an îi apărea și primul disc single Electrecord.