Anunțuri

Program și Tarife

Recurs la imaginație – Ferestre spre cer. Irina Lazăr – Doina Diaconu

Complexul Muzeal Complexul Muzeal

Vernisaj:

20 oct '23 - 25 noi '23
4:00 pm
Muzeul de Artă Roman
Înapoi la pagina anterioară

Vineri, 20 octombrie 2023, ora 16, Muzeul de Artă din Roman vă invită la o expoziție inedită, un dialog expozițional semnat de Irina Lazăr și Doina Diaconu. Un dialog vizual, spațial, tematic, tehnic și stilistic  pe care îl propun cele două artiste într-o formulă aparte, oferind un discurs plastic care se remarcă prin esențializarea abordărilor fiecărei artiste în parte. Un memento expozițional care ne supune atenției vizuale propuneri grafice și picturale cu o încărcătură spirituală specifică, cu o dinamică alternantă, prin trecerile de la cromatica intensă la linearitatea în alb-negru, de la construcțiile paletare de interioare sau exterioare învăluitoare prin șoptiri de sacralitate, la spontane grafieri fine cu evadări și căutări, cu o cavalcadă de întrebări existențiale. 

Irina Lazăr a urmat cursurile Școlii de Artă din Roman, pictură, modelaj și istoria artei cu prof. Gheorghe A. M. Ciobanu, Grigore Andriescu și Gheorghe Tonița. Din 1984 participă la expoziții colective. Deschide patru expoziții personale: două la Muzeul de Artă din Roman și două la Primăria orașului Roman. Participă la 25 de expoziții colective, Anualele și Saloanele organizate de Muzeul de Artă din Roman și la patru expoziții colective organizate de Galeria Wall of Art din Roman. Autoare a 3 volume de poezii, cu lucrări de artă în colecții personale din țară și din străinătate.

În expoziția cu titlul sugestiv ”Recurs la imaginație”, Irina Lazăr ne prezintă un număr de 73 de lucrări de grafică, realizate în tuș, creion, creion colorat, cărbune. Așa cum sugerează și titlul, expoziția sa se dorește a fi o provocare a imaginației privitorului dar și a artistei însăși. O grafie sensibilă a propriilor sentimente și a introspecției eului personal, a permanentelor căutări, întrebări și interpretări ale existenței, ale universului. O viziune existențială raportată la un spațiu văzut dar și nevăzut, o interpelare a ”ochiului” de dincolo și de dincoace, în prefigurări spontane a unei lumi văzute și nevăzute, în perspective de Geneză. Autoarea este reținută în special de acel necunoscut cosmic pornind de la percepții și sensibilități, de la sensuri nedescifrate apelând la un limbaj metamorfic, ancestral. Selectează și combină imagini, elemente, cunoștințe care i-au trezit anumite simțiri, care i-au provocat perspective și constructivisme, iar acestea, trecute prin filtrul sensibilității și ochiului de artist, s-au transformat în varii interpretări cu dimensiuni exploratorii și creatoare. Onirice și transcedentale, intime și spontane, devin un dialog al perceptibilului cu imperceptibilul, al realului cu irealul. Imagini senzoriale zămislite prin evadări libere, fără limite, exuberante, mulate pe trimiteri la realități cognoscibile, căpătând sensuri noi, infinite. Natura și firea se îngemănează pentru a ne purta spre devenire, spre descoperirea ființei, a cunoașterii, a universului, sub forma unor plăsmuiri complexe ale imaginativului uman. Imagini posibile, imagini pendulând între sacru și profan, imagini de subânțeles, reverberând orizonturi în devenire, ipostaze de miraj, însumări spațiale care se întruchipează într-o confruntare psihologică cu existența. Frânturi carteziene care converg în zăboviri meditative în alegorii ale firii, omului, universului.

Simbolistica lucrărilor este dată de spațialitate și timp, de devenire și repaos, de o metafizică subtil romantică, în componente ideatice narative. Pornind de la simplificări structurale ajunge, în limbajul creionat, la un complex de viziuni, interpretări și interpelări care deschid perspective psihologice asupra unor lumi posibile și imposibile, totul reducându-se la capacitatea imaginativă umană. Nevoia de evadare din nonșalantul real, din cotidian, de a păși cu mintea în universuri morganatice, în și dincolo de simplul ”eu” terestru, dă valențe unor ipostaze motivaționale, expresive, spre un seducător imaginar, sensibil dar cu un autentic spirit zămislitor, grafica Irinei Lazăr ne cucerește și ne provoacă la un ”recurs” original și transcendental.

Doina Diaconu este absolventă a Școlii Populare de Arte UPTER Roma, Italia, 2009-2012.

Participă la expoziții colective: 2012- Sala UPTER, Roma, Italia, 20 expoziții colective – Saloane și Anuale – Muzeul de Artă Roman, patru expoziții colective la Galeria de Artă Wall of Art din Roman, 2022- expoziția Internațională on-line „Zis și făcut” – organizată de UAP Iași. Participă la tabere de creație: Gura Humorului, Slănic Moldova, Vaslui, Bălușești, Rediu – Neamț, Vulturești – Vaslui. Lucrări în colecții particulare din țară și din străinătate.

 Expoziția de pictură semnată Doina Diaconu, cu titlul evocator ”Ferestre spre cer”, prezintă pe simeze 39 lucrări de pictură în ulei. Zăbovind în fața lucrărilor de pictură ale Doinei Diaconu ne atrag atenția cele trei dimensiuni asupra cărora se oprește: tematica religioasă, tema naturii statice și tema venețiană. Un conținut sensibil, sub semnul sacrului, al naturii și al picturalei Veneții, caracteristic fiind sentimentul tradiției și al spiritualității. Lucrările cu temă religioasă, dominante în expoziție, aflate la granița dintre artă și religie, ne oferă un moment de liniște și pace, de interiorizare și înfiorare în fața monumentalelor interioare de biserică sau de reculegere în fața catapetesmelor sau a unei Sucevițe strălucitoare și impunătoare. Sunt viziuni proprii, palete de sensibilitate și trăire profund spirituală, surprinzând armonia și delicatețea cromatică a pânzelor de mari dimensiuni. Surprinde clipa și eternitatea, viața și moartea într-un discurs cromatic elegant, proaspăt, delicat într-o atmosferă plină de farmec, duioasă. Auriul, culoarea veșniciei, măreției, a desăvârșirii, îl regăsim în catapetesme, ”icoana tuturor icoanelor”, hotarul dintre lumi, cea trecătoare, pământească, și cea veșnică, în ceruri, în interioare de biserici sau la ușile împărătești. Albastrul-verzui, simbol al Duhului Sfânt, împodobește interioarele într-n mod armonios, pentru a se opri la calmul și profundul albastru, sugerând transparența și dematerializarea, contemplația și echilibrul. Și peste toate lumina, învăluitoare, caldă, înălțătoare ca o rugă. Armonie și echilibru, sobrietate, eleganță, spațialitate și expansiune sub un penel care cucerește prin prospețime și sensibilitate. Doina pictează cu sufletul în revărsări de trăiri interioare ce devin mărturisiri de culoare, în emoția penelului. Nuanțele se îmbrățișează, se îngemănează, devin mângâietoare și spirituale. Un dialog între ”aici” și ”dincolo” sub semnul unei intimități sacre, cu o profunzime de rugă într-o coregrafie cromatică și spațială care ne invită la contemplare.

  Natura statică ne surprinde prin catifelajul corolelor florale, într-un cadru intim, ospitalier, într-un concentrism spațial plin de energie, de vibranță lirică, poetică. Aceeași sensibilitate și armonie cromatică care ne învăluie într-o atmosferă de liniște, calmitate și pace. Fascinanta Veneție, care este mereu redescoperită în creațiile picturale, o regăsim la Doina în imagini elaborate, vibrant cromatic, învălurită de agitațiile tonurile calde și reci ce se reflectă în apă, echilibrate de albastrul intens al unei perechi de gondole. Solitare parcă, clădirile se impun cu arhitectura specifică, iar pensulația liberă și lumina ne acaparează retina. Și un popas cu ulcior la fântână, în ie și catrință, întregește discursul pictural invitându-ne la meditație.

O expoziție care ne invită la contemplare și meditație, un popas de suflet pentru suflet.

Curator, Mihaela Ciobanu