POTOP – Expoziție de pictură la Galeriile „Lascăr Vorel” Piatra-Neamț
Vă invităm în perioada 15-31 mai la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț să vizitați expoziția semnată de domnul profesor și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici – filiala Neamț, Ștefan Potop. În cadrul acestei expoziții puteți admira și o lucrare semnată de Alexandru Apostol, cel de-al doilea nepot al îndrăgitului artist.
Vă invităm în perioada 15 – 31 mai, la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț să vizitați expoziția semnată Ștefan Potop, profesor și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici – filiala Neamț. În cadrul acestei expoziții puteți admira și o lucrare semnată de Alexandru Apostol, cel de-al doilea nepot al îndrăgitului artist care este, după cum specifică bunicul său, un “exponent al expresionismului abstract”.
Vernisajul expoziției a avut loc pe 15 mai, iar publicul prezent la deschidere s-a bucurat și de un impromptu muzical susținut de contrabasistul Ștefan Pojoga și pianistul Adrian Stroici, ambii profesori la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra Neamț, care au interpretat „Toccata“ de Ștefan Lory.
Pe simezele galeriei sunt prezentate 37 de lucrări, în diferite tehnici, ulei și acrilic pe pânză dar și tempera pe hârtie. „Expoziția cuprinde mai ales lucrări din categoria realismului social ajuns la noi prin tradiția lăsată de Gustave Courbet, Honoré Daumier sau Francisco de Goya. Printre acestea sunt mai multe portrete de mimi, unii anonimi, iar alții reprezentând personaje ale vieții noastre nu neapărat politice. Încercăm să vorbim în locul celor tăcuți”, a precizat Ștefan Potop.
Fiindcă actuala expoziție cuprinde și numeroase portrete, redăm un fragment despre genul portretului și alegerea acestuia, așa cum îl explică Ștefan Potop într-o convorbire artistică cu dna. prof. și publicist Gianina Buruiană: “Pictez portret de mult timp, cu precădere în ultimii 15 ani. Am ales portretul pentru că, deşi ne aflăm în faţa unei imagini unice, ea narează şi o poveste. Am vrut să fiu un cronicar al timpurilor în care trăiesc. De multe ori îmi pare rău când pierd câte un model; mai ales la Tazlău aveam multe chipuri în minte, pe care odată şi odată o să le „prind”, chiar dacă unii dintre împricinaţi s-au dus într-o lume mai bună. Realizez şi portrete la comandă, pentru că asta este meseria, dar şi din proprie iniţiativă, în cazul unor chipuri expresive, pentru că pe faţa omului se vede întreaga lui viaţă şi modul în care şi-a trăit-o: mai trist sau mai fericit, mai sărac sau mai îndestulat, mai leneş sau mai muncitor. Ochii şi gura sunt locurile care atrag cel mai mult privirea. Desigur, la Tonitza, la Modigliani, deşi lipseşte pupila, asta face ca opera să arate mai profundă, mai adâncă şi mai incitantă.”
