ROMAN 630 (1392- 2022)
Sâmbătă, 5 noiembrie, la Muzeul de Artă din Roman s-a deschis expoziția „Roman 630” partea a II-a. O expoziție documentară, de pictură, grafică, sculptură și fotografie, dedicată împlinirii a 630 de ani de la prima atestare documentară a „târgului lui Roman”. Frânturi din trecutul și prezentul romașcan, cu oameni, locuri și momente de memorie. Dacă în prima parte a expoziției ne-au încântat imaginile Roman I Mușat, în ipostaze de apărător, de atestator și domn moldav de data aceasta vă propunem imaginile domnilor și doamnelor artei romașcane, cei dintâi, cei care au pus temelie solidă universului pictural. Vă propunem o călătorie picturală în timp și spațiu, în Romanul de altădată, văzut prin ochi de artiști și redat pânzei prin peneluri subtile și sensibile, o trecere cromatică prin vremi și vremuri, care au marcat evoluția urbei noastre mușatine. Ne-am îndreptat atenția asupra reprezentărilor „voievodale” ale artiștilor care și-au muiat penelul în amintiri de altădată, de azi pentru mâine. O expoziție care ne invită la un popas meditativ, la un remember mușatin, în care picturalul desăvârșește trecutul și prezentul, în forme și simboluri originale, întâmpinându-ne cu un aer de pură creație în auto- portretizările celor care au pus trainice baze la școala de pictură romașcană. Astfel, îl redescoperim, într-o aureolă creatoare, pe maestrul Grigore Andriescu, primul director al Școlii de Artă din Roman, îndrăgit dascăl al generații de mânuitori de penel, un colorist de excepție, un plăsmuitor de spectaculoase peisaje, definite de sensibilitatea, grație și puritate. Cu seriozitatea-i caracteristică, ne domină cu privirea-i pătrunzătoare, de peste generații, dintr-un sensibil autoportret, prima pictoriță a Romanului: Maria Ciurdea Steurer. Din atelierul de lucru, cu paleta și pensula pregătite pentru a da vibrații specifice unor creații de maturitate, un Adrian Secoșanu calm, cald, profund, ca un patriarh al unor timpuri trecute dar mereu prezente. Un Victor Stanciu încruntat, grăbit, într-o febrilă căutare de noi teme, ne șoptește parcă ”sunt aici, la treabă, copii”. Activ, serios ca niciodată, mereu șugubățul ”pisălog” romașcan, Constantin Bârjoveanu, deja este pregătit de un mic portret sau de o mică caricatură, ne provoacă la o „poză”. Mai tânărul, timidul și încă la începuturi, un Aurel Vlad elegant, privind curajos spre un viitor cromatic aparte. Același Aurel Vlad, elev și profesor la Liceul Roman- Vodă, de-atunci, apoi conferențiar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și decan al Facultății de Arte, ne oferă două picturale imagini, de începuturi, ale Grădinii Publice din Roman. Un portret delicat, grațios, în culori calde, cu o vibranță sonoră, accentuată de forța tușelor de maestru, al doamnei Florica Costăchescu Manea, descoperim sub semnătura lui Ion Irimescu.
Biserica Armenească, adevărată bijuterie arhitecturală, reînvie pictural sub iarna de altădată a lui Mihai Simion. O regăsim în culori suave, în armonie și echilibru la Doina Diaconu dar și în forme arhitecturale sub treceri de vremi la Iulian Sebastian Negru sau senină, clară, în pure culori la Felix Crișan. Înălțătoare, în zbateri de linii sigure, în tușe vibrante, în cromatici surprinzătoare, mirifice, acaparatoare, narațiuni ale unui penel liric, poetic, descoperim turnuri, intrări, ziduri sub semnătura lui Ovidiu Cărpușor. Și ca un poem într-o „nebunie” de culori, o fereastră în toamnă: ”Toamna… la Școala de Artă”….casa Celibidache….și…citându-l pe artist: „de ce Toamna”… pentru că toamna e ruginie, cad frunzele și din păcate, totul „pică”…chiar și în vechea mea școală de artă……însă firava fereastră reprezentată, devine speranța, mereu generând viziuni artistice, o punte între ieri și mâine, o amintire și trecere în timp pentru toate generațiile de artiști care au trecut pragul acestei școli…”- Ovidiu Cărpușor. Și tot vorbind de punte, chiar descoperim o reprezentare ca o metaforă, strălucitoare, intensă, zvâcnind parcă spre înalturi, însingurată dar plină de optimism, în penelul Mihaelei Vieru, care ne propune și interpretări sculpturale meditative și chiar o „proaspătă” eclipsă solară văzută din terestrul mușatin.
Un șirag de prețioase arhitecturi, se impun printre anotimpuri, de peste timpuri, în treceri de primăveri, toamne sau ierni, în atmosfere idilice, romantice aproape poetice în cromatica vibrantă a lui Mihai Olteanu: Casa Hogaș, Casa mareșal Prezan, Casa Iliescu, primăvară pe Anton Pann, primăvara și toamna pe Dobrogeanu Gherea, iarnă în Cartierul Lipovenesc, Episcopia, intrarea în cimitir. Toate aureolate parcă de trăiri aparte, de simțiri care vorbesc despre trecerea timpului, redate sensibil și pitoresc într-o cromatică care le învăluie într-o anumită magie cuceritoare. Parcul, îmbietor și pictural îl regăsim în oglindiri de măiestre toamne. Sabin Francisc Pal ne poartă pașii spre Sinagoga rătăcită printre blocuri și mașini, și la invitație parcă-i răspunde bătrânul „Tata Pal”. Sensibilitate și armonie cu un farmec aparte ne oferă mai tânăra Elena Claudia Negru. Ca o întoarcere în „timpuri de vară” descoperim o elegantă grafie a fostului teatru de vară din Parcul Mare, amintind de vremuri cu teatre, filme, cultură, artă și educație. În lumina trecerilor de anotimpuri, momente prețioase surprinse prin aparatul de fotografiat, ne oferă o frumoasă poveste, la întretăieri de drumuri de artă și de școală, profesorul Paul Alexandru: casa Max Blecher în 2009, CNRV-ul sau Muzeul de Artă și calm, cald, surâzător ne întâmpină domnul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu, surprins într-un moment de mare trăire emoțională.
Și gazdă a fost, din timpuri vechi, acasă, familia Roiu. Ne-au întâmpinat cu grația și atmosfera specifică anilor 1915-1940, îngăduitori și frumoși, din fotografii cu parfum boieresc: avocatul Constantin Roiu și soția sa, Duduia Roiu, împreună cu copii Viorel și Virgil. Mulțumiri și felicitări artiștilor care au răspuns invitației noastre și celor care au fost alături de noi în acest proiect expozițional.
Mulțumiri pentru lucrările din colecțiile personale: Viorica Simion, Florin Manea, Viorel Andriescu.