Divizia 4 Vânători de Munte pe frontul de Răsărit în imagini

Cu ocazia serbării zilei vânătorilor de munte în fiecare an în data de 3 noiembrie, Complexul Muzeal Național Neamț organizează expoziția outdoor intitulată Divizia 4 Vânători de Munte pe frontul de Răsărit în imagini, pentru a cinsti memoria vânătorilor de munte care și-au pierdut viața în cel de-Al Doilea Război Mondial, dar și pentru puținii veterani de război rămași în viață din județul Neamț și nu numai. Această dată a fost aleasă deoarece potrivit Ordinului Marelui Cartier General numărul 294, din 3/16 noiembrie 1916, Școala Militară de Schiori din București a fost transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte” organizat pe trei batalioane a trei companii, cu un efectiv total de 2000 de oameni, la comandă fiind numit căpitanul Virgil Bădulescu.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte, unități de elită ale armatei regale române, erau grupate în cadrul Brigăzii 4 Mixte Munte, condusă de generalul Gheorghe Manoliu. Aceasta a fost înființată în data de 20 iunie 1939, prin Înaltul Decret Regal numărul 2879, al cărei comandament a fost dislocat în orașul Aiud. Primul său comandant a fost colonelul Nicolaie Pălăngeanu, avându-l ca șef de stat major pe locotenent-colonelul Octav Catană.

Din componența sa făceau parte Grupurile 8, 9 vânători de munte, 4 artilerie munte, Batalioanele 13, 14, 17, 18, 19, 20 vânători de munte, Divizioanele 3, 6 tunuri munte, precum și Batalionul 4 pionieri munte. Începând cu data de 20 iunie 1941, ora 12⁰⁰, Corpul de Munte, cu toate marile unități din componența sa, a trecut din punct de vedere operativ sub conducerea Comandamentului Suprem German, al cărui Cartier General se găsea dislocat în orașul Piatra Neamț (Armata 11 Germană).

La începutul conflagrației mondiale, în perioada 22-29 iunie 1941, a fost implicată în acțiuni militare în zona Tomnatec, Șipotele Sucevei, acționând apoi ofensiv în nordul Bucovinei în intervalul 2-5 iulie pe direcția Ciudeiu-Cernăuți și spre Hotin, unde a contribuit la eliberarea orașului în data de 8 iulie.

Pe 18 septembrie a trecut Niprul pe la Berislav, fiind dirijată spre Balki, unde a desfășurat acțiuni militare importante la Malaia Bielosjorka în perioada 24-30 septembrie 1941. A urmărit trupele sovietice aflate în retragere, pentru ca apoi să primească misiune de apărare pe litoralul Mării de Azov în perioada 18 octombrie-8 noiembrie 1941. În data de 9 noiembrie a fost dirijată spre țară, însă pe 19 noiembrie a primit ordin să se deplaseze spre Simferopol, în Crimeea, pentru a participa la acțiunile militare împotriva partizanilor ruși din zona muntoasă Iaila. Brigada 4 Mixtă Munte și-a adus aportul la distrugerea a 114 lagăre, la capturararea a peste 500 de partizani și uciderea a 1850, fapt pentru care a fost citată prin ordin de zi de Armata 11 germană.

Pentru a evidenția aportul armatei române pe frontul de Est, regimul politico-militar de la București a luat decizia reorganizării Brigăzii 4 Mixte Munte, astfel că începând cu data de 15 martie 1942, aceasta devine Divizia 4 Vânători de Munte. Aceasta a făcut parte din Armata a 3-a română,condusă de generalul Petre Dumitrescu, care era subordonată din punct de vedere operativ Armatei a 11-agermană. În primăvara anului 1942, Divizia 4 Munte a participat la luptele din Crimeea, la apărarea litoralului Mării Negre, între Sudak și Alușta, fiind introdusă în luna iunie pe frontul Sevastopolului, la a cărui cucerire și-a adus un aport important. Scoasă din dispozitivul de luptă de la Sevastopol, a fost reintrodusă pe front la cererea generalului Gheorghe Manoliu, fiind singura mare unitate română care a intrat prin luptă în Sevastopol, arborând tricolorul pe monumentul care comemora luptele din 1856.

Prin marșuri pe jos a parcurs apoi circa 500 de kilometri în 11 zile, până la nord de Marea de Azov, la sud de Melitopol, intrând în noul dispozitiv între 2 și 6 octombrie 1943. În noul dispozitiv, unitățile diviziei au luptat până la epuizare la Danilo Ivanovka, Radianovka, Novo Alexandrovka, Vladimirovka și Akimovka. Datorită pierderilor mari, la 4 noiembrie 1943, Divizia 4 Munte a fost contopită cu Divizia 24 infanterie, sub denumirea de Divizia 4/24 infanterie.

După primirea ordinului de încetare a ostilităților, în dimineața de 24 august 1944, Divizia 4 Munte a trecut Prutul și Siretul și s-a regrupat în zona Valea Cânepii, Gropeni, dezarmând pe traseu unitățile germane întâlnite în cale. După 26 august a intrat în compunerea Grupării „general Nasta”, care a organizat retragerea unităților Corpului 3 armată. La 3 septembrie a fost dislocată în zona Vlădeni, la nord-vest de Brașov, apoi la Hațeg pe 10 septembrie unde s-a contopit cu unitățile de recruți.

Până la 16 octombrie, când i-a încetat misiunea operativă, a fost în rezerva Marelui Stat Major, fiind desconcentrată în noiembrie 1944. După desconcentarea efectivelor mobilizate, Divizia 4 Vânători de Munte s-a deplasat în luna decembrie 1944 în orașul Piatra Neamț, în cazarma ce i-a fost repartizată de către Marele Stat Major, prin Direcția Domenii.

La 21 mai 1945, potrivit Ordinului numărul 52.777 al Marelui Stat Major, Divizia 4 Vânători de Munte, Grupurile 8 și 9 Vânători de Munte, Grupul 4 Artilerie Munte, Batalioanele 13, 14, 17, 18, 19, 20 Vânători de Munte au fost desființate.

Muzeograf Manuel Dan