Ansamblul medieval „Curtea Domnească” Piatra-Neamț
Despre Ansamblu
Biserica „Sf. Ioan Domnesc” și Turnul-clopotniță reprezintă monumente-simbol ale orașului, fiind surprinse pe litografii, cărți poștale și fotografii încă din secolul XIX.
Consolidarea, în vederea valorificării muzeale a ruinelor fostelor Case domnești de la poalele Pietricicăi, a fost începută de Preotul Constantin Matasă. Descoperite în 1954-1955, includerea în circuitul muzeal a fost realizată, în cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, abia în anul 1986. Expoziția actuală include piese tridimensionale originale, monede din secolele XVI-XVIII, obiecte de podoabă (inele, cercei, pandantive, mărgele) și accesorii de vestimentație (ace de văl, nasturi globulari, cheutori) descoperite în urma cercetărilor arheologice din proximitate sau de pe teritoriul orașului, cât și reconstituiri de echipament militar (platoșă, cămașă de zale, coif, scut) și a armamentul (spadă, sabie, lance, suliță, arc cu săgeți, topor, halebardă) specifice perioadei medievale.
Ruinele celei de-a doua Case domnești au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice din anul 2011, după care a urmat un amplu proces de consolidare și refacere a zidăriei. Punerea în valoare ca spațiu expozițional a fost realizată în anul 2016 și s-a dorit evidențierea rezultatelor obținute în urma cercetării arheologice întreprinsă în ultimii ani în perimetrul istoric al Curții domnești. Prin panouri explicative și ilustrative sunt prezentate vestigiile în care s-a amenajat spațiul muzeal și se evidențiază principalele rezultate arheologice înregistrate pe platoul sudic al curții domnești, în perimetrul necropolei.
Istoric
Informațiile documentare coroborate cu cercetările arheologice au permis identificarea și datarea ansamblului medieval cunoscut de noi sub numele de Curtea domnească. Conform acestor date, momentul ridicării acestui ansamblu se poate stabili undeva în ultimul deceniu al veacului al XV-lea. Date exacte există doar în privința bisericii și a turnului, pisaniile acestora menționând realizarea construcțiilor în anii 1497-1498, respectiv 1499. În ceea ce privește Casa domnească, se pare că aceasta a fost ridicată ceva mai devreme, fiind menționată într-un document din 1491.
Casele domnești
Caselor domnești se înscriu în rândul caselor cu pivniță, sistemul fiind foarte răspândit în Moldova. Cele mai apropiate analogii se pot constata la Curtea domnească de la Bacău și la Curtea de la Hârlău, ambele case domnești fiind ridicate cam în aceeași perioadă cu cele de la Piatra.
Biserica domnească
Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul se înscrie în rândul celor de plan dreptunghiular, sau navă, fără turlă.
Sub raport arhitectonic, și mai ales datorită sistemului de pilaștri angajați cu console etajate, cele mai apropiate analogii le găsim la biserica din Războieni ridicată la 1496 și la cea din Borzești zidită între anii 1493-1494.
În forma actuală biserica datează din perioada interbelică când, sub oblăduirea lui Nicolae Iorga, Comisiunea monumentelor istorice va desfășura între anii 1937-1938 ample lucrări de consolidare și restaurare a monumentului. Lucrările au vizat atât exteriorul cât și interiorul edificiului, urmărindu-se redarea cât mai fidelă a vechii înfățișări.
Biserica domnească de la curtea din Piatra a fost înzestrată cu odoare, cel mai vechi obiect de cult ce s-a păstrat până astăzi fiind un tetraevangheliar. Păstrat la Muzeul Național de Istorie a României, manuscrisul a fost dăruit de Ștefan cel Mare în ziua hramului bisericii, la 24 iunie 1502.
Necropola medievală
Necropola medievală, situată în zona Pieței Libertății, a beneficiat de o atenție specială din partea arheologilor, astfel încât, în urma cercetărilor desfășurate în mai multe etape, între anii 1978 și 2011, s-a putut aprecia că perioada de funcționare a acesteia este cuprinsă între mijlocul veacului al XVI-lea și mijlocul secolului al XIX-lea. Inventarul celor circa 600 de morminte cercetate cuprindea monede, obiecte de port și de podoabă specifice epocii.
Turnul-clopotniță
Alături de casele domnești și de biserică, opera constructivă din vremea lui Ștefan cel Mare a fost întregită și de un turn-clopotniță. Ridicarea acestui turn avea să fie săvârșită, așa cum o arată pisania așezată pe latura de est a edificiului, la 1499 octombrie 28.
De-a lungul veacurilor, turnul a cunoscut unele adăugiri, în deosebi în epoca modernă, dar fără a pune în pericol valoarea sa arhitectonică. O astfel de intervenție a constat în adosarea pe latura de nord a edificiului, probabil prin veacul al XVIII-lea sau începutul veacului următor, a unei construcții cu etaj, ce deservea lăcașul de cult, așa cum apare ea în calendarul lui Gheorghe Asachi. La aceasta putem adăuga și supraînălțarea turnului prin adăugarea unui foișor de foc. Cât privește ceasul, el a fost așezat în anul 1890, fiind „donat de Vasile Miteanu, în memoria moșului său Nicolae Gridov în anul 1890”.
Zidul de incintă
Existența unui zid de incintă al Curții domnești în vremea lui Ștefan cel Mare sau din veacul al XVI-lea nu este o certitudine, cercetările arheologice de până acum neputând da un răspuns satisfăcător cu privire la soluționarea acestei probleme. În schimb, certă este existența unui zid de incintă al bisericii domnești ridicat undeva spre sfârșitul veacului al XVII-lea.
Galerie
