Aurel Buzila

6 martie 1924 - 5 aprilie 1986

Înapoi la pagina anterioară

Aurel Buzilă s-a născut la 6 martie 1924, în casa lui Petru și a Irinei Buzilă, în comuna Șaru Dornei (azi Panaci), din județul Suceava. Studiile primare și le-a început în satul natal, urmând, apoi, cursurile gimnaziului mixt la Vatra Dornei. În anul 1943 va absolvi cursurile Școlii Normale pe care le-a urmat la Bistrița-Năsăud, Piatra Neamț și Cernăuți, obținând diploma de învățător. A fost elev al Școlii de ofițeri de rezervă-infanterie din Ineu – Arad, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent (10 mai 1945). În primele zile de după 23 august 1944 a participat la luptele împotriva trupelor hitleriste și horthyste din Ardealul de nord, fapt pentru care ceva mai târziu, în anul 1954, a fost decorat cu Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. La 9 mai 1965, prin Decret al Consiliului de Stat, a primit distincția de veteran în războiul antifascist.

Imediat după finalizarea războiului își începe cariera didactică, pentru început în comuna natală (din 16 mai 1945 și până în 1949) și apoi în mai multe localități din județul Neamț (Dumbrava, Tarcău, Bodeștii de Jos) între anii 1950-1954. A îndeplinit pentru o vreme și funcția de director al Școlii primare din Bodeștii de Jos. În anul 1949 Aurel Buzilă suportă domiciliu forțat în Piatra Neamț, locuind pentru mai mult timp în casa lui G. T. Kirileanu. Prin intermediul acestuia, îl va cunoaște pe preotul Constantin Matasă. La 22 noiembrie 1954 este angajat la Muzeului Arheologic din Piatra Neamț, pentru început ca restaurator, specializându-se ulterior ca muzeograf-restaurator.

Își începe ucenicia arheologică alături de Constantin Matasă, venerabilul său mentor. Astfel, îl însoțește pe acesta la numeroase cercetările de suprafață în tot cuprinsul județului.

Aurel Buzilă urmează, în anul 1957, cursurile de perfecționare pentru restauratorii din muzee la București, timp de o lună de zile, conduse de Ministerul Culturii. Pentru a-și ridica nivelul profesional și de calificare, în toamna aceluiași an, se înscrie la cursurile Facultății de Istorie-Filozofie (Secția istorie veche și arheologie) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, parcurgând doar primul an de studii. Va întrerupe cursurile pentru o vreme, însă în anul 1965 își reia parcursul academic la fără frecvență, finalizându-și studiile în anul 1970.

Aurel Buzilă a fost unul dintre membrii activi ai colegiului de redacție al revistei Memoria Antiquitatis, începând cu anul 1969, anul de debut al anuarului Muzeului Arheologic din Piatra Neamț. A lucrat la organizarea expozițiilor permanente în vederea deschiderii muzeelor din Bacău, Târgu Neamț (1969), București (în martie și aprilie 1971) și a muzeului sătesc din Fărcașa. De asemenea, a executat grafica complementară a expoziției permanente a Muzeului Arheologic din Piatra Neamț și, după mutarea în noul sediu, a executat grafica ajutătoare compusă din 80 de panouri cu texte explicative și hărți de perete, 68 de texte de vitrină și peste 2000 de etichete explicative. A întocmit ilustrații de cea mai înaltă calitate, contribuind la reușita unor studii și lucrări publicate în reviste de specialitate de către cercetători de la muzeele din Piatra-Neamț, Roman, Bacău, dar și din cadrul altor instituții din București, Iași, Cluj, Ungaria, Italia și Cehoslovacia.

Urmează cursurile de specializare în domeniul restaurării și conservării, în urma cărora va primi atestatul de expert, devenind totodată și instructor de practică. Va fonda astfel laboratorul de restaurare-conservare al muzeului din Piatra Neamț, pe care îl va conduce vreme îndelungată. În decursul activității sale profesionale a implementat noi metode de restaurare, bine fundamentate științific, dar mai mult decât atât, a reușit să creeze o adevărată școală de restaurare, formând un colectiv de excelenți restauratori la muzeul din Piatra Neamț (Ecaterina Băbușanu, Violeta Avarvarei, Melania Teodosiu, Paula Chiribuță, Minodora Amariei, Alexandru Blaj, Mircea Răzvan Ciacâru etc.).

Înzestrat cu talent și multă dăruire, Aurel Buzilă a restaurat aproape toate materialele arheologice descoperite pe șantierele coordonate de specialiștii și colaboratorii instituției. A dat strălucire cu precădere vestigiilor cucuteniene, dar și altor capodopere ale ceramicii preistorice, redând patrimoniului muzeistic obiecte de o excepţională valoare istorică şi artistică.

Remarcându-se printr-un profesionalism desăvârșit, a fost numit lector al Centrului de perfecţionare a cadrelor de pe lângă Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, calitate în care și-a adus o contribuție remarcabilă la formarea mai multor generații de restauratori-conservatori de la diferite muzee din țară.

Din corespondența pe care a purtat-o cu inginerul Ionel Matasă, fiul preotului Matasă, aflăm că restauratorul Aurel Buzilă își încheie activitatea profesională, pensionându-se în anul 1985 (15 mai). Aurel Buzilă a încetat din viață la vârsta de 62 de ani, la 5 aprilie 1986, într-un spital din Iași, fiind răpus de o boală necruțătoare. A fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Piatra Neamț.

Listă publicații:

Buzilă, A. (1970), Despre ceramica daco-getică lucrată cu mâna de la Bâtca Doamnei, Piatra Neamț, în Memoria Antiquitatis, II, p. 237-250.
Buzilă, A. (1972-1973a), Despre ceramica daco-getică lucrată cu roata de la Bâtca Doamnei, Piatra Neamț, în Memoria Antiquitatis, IV-V, p. 93-113.
Buzilă, A. (1972-1973b), Restaurarea și conservarea unui vas neolitic Cucuteni A-B, în Memoria Antiquitatis, IV-V, p. 295-299.
Buzilă, A. (1980), Petrodava 2000. Ceramica dacică, în Ceahlăul, 1 martie 1980, p. 7
Buzilă, A. (1981a), Comori de artă în muzeele nemțene. Hora de la Frumușica, în Ceahlăul, 1 august 1981, p. 5.
Buzilă, A. (1981b), Restaurarea și conservarea unui pistol cu cremene din colecția de arme a Muzeului județean de istorie Piatra Neamț, în Memoria Antiquitatis, VI-VIII (1974-1976), p. 319-333.
Buzilă, A. (1981c), Cum a fost restaurată și conservată „Hora de la Frumușica”, în Memoria Antiquitatis, VI-VIII (1974-1976), p. 335-339.
Buzilă, A. (1985), Metode de restaurare și conservare în laboratorul Muzeului județean de istorie din Piatra Neamț, în Memoria Antiquitatis, IX-XI (1977-1979), p. 719-732.
Buzilă, A. (1986), Din activitatea cultural-educativă a lui Constantin Matasă, în Memoria Antiquitatis, XII-XIV (1980-1982), p. 283-288.
Buzilă, A.; Hălăucescu, P. (1972), Două morminte din sec. IV e.n. de la Doina-Girov, județul Neamț, în Carpica, V, p. 99-103.
Matasă, C.; Buzilă, A., Muzeul Arheologic din Piatra Neamț. Pliant, Piatra Neamț.
Mihăilescu-Bîrliba, V.; Cucoș, Șt.; Buzilă, A. (1971), Expoziția „Noi descoperiri arheologice în județul Neamț (1965-1969), în Memoria Antiquitatis, III, p. 561-570.