Sala IV
Începutul Eneoliticului. Cultura Precucuteni
Eneoliticul reprezintă perioada de apogeu a civilizațiilor agricole de la răsărit de Carpați, fiind o etapă caracterizată prin stabilitate, creștere demografică și îmbunătățirea nivelului de viață.
Contactele dintre comunități se intensifică în cadrul unor relații de schimb complexe, printre „importuri” remarcându-se în special obiectele de metal, ceramica sau unele materii prime precum silexul.
În prima jumătate a mileniului V î.Hr., la începutul eneoliticului, spațiul de la est de Carpația fost locuit de comunitățile Precucuteni. Treptat a fost ocupat un teritoriu vast, din interiorul arcului carpatic, pe valea Mureșului, până la Nistru, apoi Nipru, pe parcursul celor 400 de ani de existență.
Cercetarea stațiunilor Precucuteni
Cultura Precucuteni și-a primit numele în raport cu mai bine-cunoscuta civilizație cu ceramică pictată pe care o precede. La nivel european, pentru prima dată acest aspect a fost pus în valoare prin săpăturile întreprinse încă din anul 1936 de către Radu Vulpe în situl arheologic de la Izvoare-La Izvoare.
Cercetările ulterioare au confirmat situația înregistrată la Izvoare și în numeroase alte situri. Printre acestea, săpăturile arheologice realizate la Traian-Dealul Fântânilor, Traian-Dealul Viei, Târpești-Râpa lui Bodai, Ghigoiești-Trudești, reprezintă puncte de referință pentru studierea culturii Precucuteni.
Decoruri și forme
Pe parcursul celor trei faze ale culturii Precucuteni se remarcă diferențe în modul de producere și decorare a olăriei. Vasele erau realizate din lut bine frământat, în care se adăuga, în funcție de calitatea dorită, nisip fin, pietricele, pleavă tocată sau cioburi pisate.
Începutul este marcat de utilizarea decorului incizat, cu motive geometrice, excizat și încrustat cu alb sau canelat fin. În faza a doua se păstrează decorul excizat și canelat, fiind introduse tehnicile de imprimare cu un obiect dințat și pictura bicromă. Spre final predomină decorul imprimat și se folosește rar pictura crudă, cu roșu sau alb, ce ilustrează motive spiralice.
Măiestria cu care meșterii olari de la începutul eneoliticului au realizat decorurile scoate în evidență un real simț al frumosului. Se remarcă respectarea tectonicii vaselor și tendința de a le acoperi în întregime sau aproape în întregime.
Manifestări spirituale
Manifestările magico-religioase ale populației precucuteniene ne sunt prezentate prin reprezentări de statuete antropomorfe și zoomorfe, aplicații plastice pe ceramică, vase antropomorfe sau antropomorfizate, realizate cu precădere din lut.
Zeița mamă sau Marea Mamă, creatoare a vieții, era redată stilizat, fără brațe și cu capul sub forma unei proeminențe, însă proporțiile sunt întotdeauna aceleași, ceea ce denotă respectarea unor rigori impuse de canoanele religioase. Statuetele, decorate cu linii incizate sau pictate cu roșu sau alb, prezentau uneori bijuterii, coliere, centuri sau diagonale. Între descoperirile antropomorfe se evidențiază complexele de cult depuse în sanctuare, cum sunt cele de la Poduri, Isaiia și Sabatinovka II, unde frapează similitudinile numerologice (21 statuete), ca o reprezentare a unui întreg panteon așezat la sfat.