Sala X
În perioada târzie a epocii bronzului, teritoriul judeţului Neamţ a fost ocupat de comunităţi ale culturii Noua (cca. 1300-1100 î.Hr.). Pătrunse dinspre est triburile de păstori ale culturii Noua au produs o regrupare demografică şi o restructurare teritorială, modificând baza economică. Dintre cele peste 90 de aşezări şi necropole din care au fost evidenţiate vestigii ale culturii Noua remarcăm siturile de la Ciritei, Doina, Săbăoani, Târpeşti, Davideni, Oglinzi, Răuceşti ş.a. de unde provin materialele expuse.
Evoluţia metalurgiei bronzului atinge punctul culminant la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului. Zona carpatică a constituit în această perioadă un important centru metalurgic, fapt transpus în numărul mare de depozite de bronzuri de pe întregul areal românesc conţinând piese de origine transilvăneană.
La est de Carpaţi se întâlnesc produse ale centrelor metalurgice transilvănene şi răsăritene. Din zona Neamţului provin în jur de 100 de obiecte, cele mai multe dintre acestea fiind seceri, celturi şi diferite tipuri de ace de podoabă. Descoperirile din aşezări (Târpeşti, Davideni, Vânători) sunt puţine şi provin de obicei din contexte stratigrafice neclare. La acestea se adaugă piesele descoperite întâmplător, izolat sau în depozite (Ruginoasa, Şerbeşti, Bozienii de Sus, Dragomireşti, Răuceşti, Girov).